Elementele chimice sunt substante formate din atomi de un singur tip. Individualizarea fiecarui element se face pe baza numarului atomic ce este egal cu numarul de protoni si electroni din atomii ei. Daca atomul pierde sau castiga electroni devine particula cu sarcina electrica (pozitiva sau negativa) numita ion.
Cea mai mare parte a materiei vizibile este constituita din atomi sau ioni ai catorva elemente chimice, insa acestea pot exista si sub forma compusilor chimici – substante rezultate din combinarea atomica sau ionica a diferitelor elemente chimice.
O ipoteza prezenta sustine ca de fapt materia vizibila in Univers reprezinta doar 4%, restul fiind constituit din materie intunecata – 22% si energie intunecata 74%.
Existenta materie si energie negre sunt aprecieri ipotetice actuale. Materia neagra (intunecata) ar fi formata din particule inca nedetectate experimental, si a carei existenta a fost stabilita doar teoretic. Prezenta ei inca nu a putut fi dovedita pe cale experimentala din cauza ca aceasta nu emite radiatii. Descoperirea a plecat de la observarea miscarii de rotatie a galaxiilor. Astfel intr-un Sistem solar, planetele situate catre extremitatile au viteze orbitale mai reduse, deoarece gravitatia Soarelui se diminuiaza. Acest fapt nu a fost observat si in cazul galaxiilor ale carei componente se comporta ca un intreg ce executa rotatia in acelasi interval de timp indiferent de pozitia fata de centrul galactic. Explicatia rezida in distributia uniforma a masei sistemului galactic. Materia vizibila se concentreaza catre partea central-galactica si ne sugereaza comportarea asemenea unui Sistem solar. Deoarece acest lucru nu se intampla se apreciaza teoretic existenta materiei negre, care echilibraeza gravitational masa sistemului galactic acesta comportandu-se ca un intreg.
Se apreciaza ca materia la nivelul macrouniversului este guvernata de patru forte fundamentale:
forta gravitationala sau interactiunea gravitationala – enuntata de I. Newton, 1666, se manifesta intre oricare doua particole sau corpuri cu masa de repaus diferita de zero;
forte electromagnetice – aceasta forta influenteaza particulele care poseda sarcina si este legata de fenomene magnetice, electrice, optice, termice, mecanice, chimice, biotice, in plasma, in gaz, in lichide si in cristale.
forta tare nucleara – asigura coeziunea nucleelor atomice. Este legata de comprimarea quarkurilor (particule elementare) si nucleonilor (protoni si neutroni), fuziunea si fisiunea nucleelor, si poate fi detectata doar in imediata vecinatate a particulelor forta slaba nucleara – aceasta forta este legata de dezintegrarea beta (transformarea unui neutron intr-un proton, reactie insotita de emisia unui electron si a unei particule de masa extrem de mica si fara sarcina electrica numita anti-neutrino) si poate fi detectata numai in vecinatatea particulelor elementare. Aceasta
forta genereaza unele tipuri de radioactivitate.
Spatiul definit prin tridimensionalitate este in prezent subiectul unor ipoteze indraznete, care sustin multitudinea dimensiunilor spatiale, chiar pana la 11.
Timpul este considerat a patra dimensiune a Universului (de la teoria relativitatii a lui Einstein), diferita de dimensiunea spatiala prin aceea ca timpul ordoneaza evenimentele intr-o succesiune ireversibila.