Meteorologia in perioada contemporana

In anul 1929, in Franta a fost lansata prima radiosonda si tot in Franta, in anul 1934 a inceput sa functioneze primul radar. In anul 1947 in S.U.A. au fost lansate primele rachete meteorologice tip V2.

Dupa al doilea razboi mondial pe 23 martie 1951 la Paris se infiinteaza Organizatia Meteorologica Mondiala (O.M.M.) de pe langa Organizatia Natiunilor Unite. Organizatia cuprinde 188 de tari si teritorii printre care si Romania. Secretariatul O.M.M. se afla la Geneva. Comitetul executiv al organizatiei a hotarat in iunie 1960 ca ziua de 23 martie sa fie considerata ,,Ziua Meteorologica Mondiala’’.

In 1957 rusii au lansat primul satelit Sputnik. In anul 1960 S.U.A. a inceput lansarile seriei de sateliti meteorologici TIROS si, tot in anul 1960, debuteaza programul international Veghea Meteorologica Mondiala.

In a doua jumatate a secolului XX, cercetarile efectuate asupra atmosferei din afara ei, supravegherea neincetata a proceselor si fenomenelor meteorologice prin mijlocirea unor retele vaste de sateliti geostationari, sondajele aerologice sistematice cu radiosonde din ce in ce mai perfectionate si colaborarea internationala sub egida O.M.M., au permis nu numai conturarea unei noi ramuri meteorologice numita meteorologie spatiala, ci si obtinerea unor progrese in activitatea de prevedere a vremii si in cea de elaborare a unor metode de influentare dirijata a acesteia fiind in curs de dezvoltare meteorologia experimentala.

Cooperarea internationala a contribuit la dezvoltarea meteorologiei prin organizarea ,,Anului Geofizic International’’ (A.G.I. 01.06.1957/31.12.1958), a ,,Colaborarii Geofizice Internationale” (1959), a lansarii programului international Veghea Meteorologica Mondiala (sau Sistemul Mondial de Cercetare al Atmosferei)- V.M.M. – (1960), si prin organizarea ,,Anului International al Soarelui Calm’’(1964-1965).

Parte integranta a V.M.M. este si ,,Programul International de cercetari asupra atmosferei globale” (G.A.R.P.). In cadrul acestui program s-au desfasurat ,,experimentul tropical atlantic’’ (1974) ,,experimentul polar’’, experimentele din regiunile musonice, iar in 1979 ,,prima experienta meteorologica globala” a reprezentat punctul culminant al G.A.R.P.

In prezent Programul Veghea Meteorologica Mondiala se bazeaza pe colectarea, procesarea si diseminarea datelor meteorologice provenite de la 10000 de statii terestre, 1000 statii aerologice, 7300 vapoare, 3000 avioane, 900 geamanduri fixe si mobile, 15 sateliti meteorologici mobili sau geostationari. Intreaga retea este coordonata de 3 Centre Meteorologice Mondiale, 34 de Centre Meteorologice Specializate si 188 de Centre Meteorologice Nationale.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *